Champions League, Etapa 1 – 13/09/2011 – 21:45

Linkuri unde poate fi urmarit Barcelona – AC Milan LIVE:

• http://livefootball.ws
• http://livetv.ru
• http://www.timesoccer.com/match-online.html

Daca mai aveti si alte linkuri unde putem urmari Barcelona – AC Milan LIVE nu ezitati sa le lasati in comentariu.

Ca sa dau un pronostic, cred ca AC Milan va ajunge anul acesta pana in semifinalele competitiei regina a Europei fotbalistice.

Iata componenta celor 8 grupe:

“La început, credeam despre Zlatan că este un vagabond nenorocit, dar în realitate el este un om drăguţ, bun şi amuzant. Am avut o impresie total greşită despre el”, a spus Boateng, care nu a ezitat să îşi laude un alt coleg, pe veteranul Pippo Inzaghi:

“Când îl vezi pe Pippo antrenându-se la 39 de ani, începi să crezi că totul este posibil. Cred că aş vomita dacă aş alerga atât cât o face el”.

Sursa: aici

Formaţia moldoveană îi va suporta salariul fundaşului român, cifrat la aproximativ 20.000 de euro pe lună. Sezonul trecut, Şerif Tiraspol a terminat pe locul secund în Moldova, după Dacia Chişinău.

Fotbalistul de 21 de ani a făcut acum fix un an obiectul unui transfer care a lăsat cu gura căscată fotbalul european, după ce AC Milan a fost de acord să plătească Interului 7 milioane de euro pentru Daminuţă, Atilla Filkor şi Marco Fossati.

Culmea, pentru Daminuţă, care nu reuşise să se impună nici la Dinamo, unde fusese împrumutat, Milan a plătit mai mult decît dublu decît pe ceilalţi doi. “Pe Daminuţă s-au dat cinci milioane de euro, iar ceilalti doi jucatori care s-au transferat de la Inter la AC Milan, Filkor şi Fossati, au costat două milioane”, confirma în iulie 2010 Cristea Opria, impresarul fotbalistului.

Daminuţă nu a apucat să joace la Milan pentru că a fost dat împrumut la L’Aquila, unde a bifat un joc.

Şerif Tiraspol, fosta adversară în 2009 a Stelei în Europa League, 0-0 şi 1-1, are în lot 17 străini şi 9 moldoveni. Pentru Daminuţă nu va plăti nici un ban, singura obligaţie e legată de contract.

Sursa: aici

Coloana vertebrala a suceselor din anii trecuti si-a mai adaugat inca un trofeu intr-o vitrina deja arhiplina. Seedorf, Gattuso, Ambrosini si Pirlo au demonstrat inca o data ca varsta nu inseamna nimic in fata clasei si a profesionalismului. Strasser, Emanuelson, Boateng, Flamini si Merkel au avut ce invata si par a avea tot ce la trebuie pentru a continua traditia AC Milan.

Mai multe pe www. acmilan.ro.

“Visele sunt întotdeauna legitime, iar unele devin realitate. Viitoarea campanie de transferuri depinde dacă vom câştiga sau nu titlul. Am putea aduce unul sau doi campioni”, spune Berlusoni în presa din Italia.

Pirlo şi Seedorf nu sunt în pericol: “Ei pot rămâne la Milan încă un an şi, dacă va veni şi Ronaldo, mi-ar plăcea să îi văd pe toţi trei jucand”, mai spune Berlusconi în Corriere dello sport.

Sursa: Prosport

“Am auzit multe zvonuri. Aştept o ofertă de la Milan, dar am deja mai multe oferte din Brazilia şi de la alte cluburi”, a spus Seedorf.

Carieră Seedorf:

Ajax Amsterdam 1992-1995
Sampdoria 1995-1996
Real Madrid 1996-1999
Inter Milano 1999-2002
AC Milan 2002 – prezent

Sursa: Prosport

Deşi înaintea meciului cu Bosnia, Chivu a acuzat o durere la gambă, se pare că problema medicală a fundaşului nu l-a îngrijorat şi pe Leonardo. Antrenorul lui Inter l-a titularizat pe român în unul dintre cele mai importante meciuri ale sezonului. Cristi a fost eliminat în minutul 54, la scorul de 1-0 pentru “rossoneri”, pentru un fault în postură de ultim apărător la Pato, iar presa italiană nu l-a menajat. “A avut probleme cu Pato, apoi a fost eliminat şi i-a deschis calea spre victorie lui Milan“, a scris Calciomercato, care l-a notat cu 4.

Faptul că fundaşul român s-a recuperat atât de repede, a lăsat loc la interpretări. “A fost neglijenţă, imprudenţă şi impertinenţă din partea lui Chivu. Este greu de crezut că putea să scape de accidentare de miercuri până sâmbătă“, a declarat Adrian Porumboiu.

“Leonardo Da Perdi”, scor 0-9 în Derby della Madonnina

Leonardo, antrenorul lui Inter, a înfruntat sâmbătă ostilitatea fanilor lui Milan, echipă al cărei jucător a fost şi pe care a antrenat-o în sezonul trecut. “Iuda interistă” sau “Leonardo Da Perdi” au fost bannerele afişate de “diavolii milanezi”, iar ultimul dintre ele se potriveşte perfect situaţiei tehnicianului. Echipa lui Leonardo a fost învinsă aseară cu 3-0, ceea ce face ca brazilianul să aibă un bilanţ catastrofal în derby-ul oraşului lombard: trei înfrângeri din trei meciuri şi un golaveraj de 0-9! Anul trecut, când o antrena pe Milan, a pierdut ambele meciuri în faţa Interului condus de pe bancă de Mourinho (0-4 şi 0-2).

Ar fi putut fi mai precis la intervenţia de la primul gol. Apoi şi-a lăsat coechipierii în 10, după un fault de ultim apărător. Nu a fost o seară bună pentru el

6 meciuri dintre ultimele şapte oficiale ale lui Inter le-a început Chivu ca titular

Sursa: gsp.ro

În zi de meci însă, timpul se dublează, coloanele de maşini întinzându-se pe câţiva kilometri, semn că nici italienii nu au găsit cea mai bună soluţie pentru infrastructura din jurul stadionului.

Deşi meciul contra echipei Bari a fost programat pentru ora 12.30, atipică pentru un meci de fotbal, afară plouă cu stropi mici şi iuţi, iar Milan vine după o eliminare dureroasă din Champions League, miile de maşini sunt dublate de tot atâţia suporteri care merg pe jos către stadion, o treime dintre aceştia fiind femei şi copii.

Carabinieri răzleţi, cu uniforme albastre şi caschete albe încearcă să dirijeze maşinile spre parcările spaţioase, gata să primească sute de autocare şi mii de maşini cu suporteri îmbrăcaţi în roşu şi negru, culorile echipei AC Milan, “cea mai titrată din lume”, după cum o promovează oficialii clubului patronat de Silvio Berlusconi, premierul italian care a preluat frâiele clubului în urmă cu 25 de ani.

Intrarea în stadion se face printr-un sistem de uşi rotative asemănător celui de la stadionul Ghencea din Capitală. Ulterior, pentru accesul în zona invitaţiilor din partea sponsorilor echipei, stewarzii prind brăţări portocalii la mână pentru a putea reintra în zona de bufet, unde sunt servite cafele, răcoritoare şi chiar şi un pahar de vin înainte de meci şi la pauza dintre reprize.

Primul contact cu tribunele de pe SanSiro este impresionant, mai ales pentru cineva obişnuit doar cu stadioanele de pe la noi. Tribunele sunt de trei ori mai înalte decât pe Ghencea sau la Timişoara, colorate cu scaune albastre, verzi, portocalii şi roşii, care aveau să se acopere în proporţie de peste 70% până la începerea meciului, 50.000 de suporteri asistând la meci. De la staţia de amplificare se aud cei de la Guns’n Roses cu piesa Sweet child of Mine şi în ciuda faptului că afară continuă să plouă, datorită acoperişului de deasupra tribunelor doar fotbaliştii ieşiţi la încălzire sunt uzi.

Peluza din dreapta tribunei oficiale (Curva Sud), este ocupată de galeria lui AC Milan, care, la fel ca suporterii români dar şi din altă parte, nu uită că are ceva de împpărţit cu rivalii de la Inter.

În stânga, mai mult de jumătate dintre spectatori sunt copii, probabil grupele de juniori ale clubului, iar într-un colţ din cel mai înalt sector al peluzei sunt îngrădiţi câteva sute de suporteri ai lui Bari, care şi-au însoţit echipa la Milano (aproape 900 de kilometri) deşi aceasta se află pe ultimul loc în campionat, cu şanse minime de a evita retrogradarea, şi joacă împotriva echipei de pe primul loc.

Pe stadion, optimismul este la el acasă. Suporterii lui Milan se aşteaptă ca echipa lor să înscrie de cel puţin trei ori pentru a face uitat meciul de la Londra, unde Milan a remizat cu Tottenham, părăsind Champions League.

Crainicul stadionului anunţă în fluierătuile stadionului echipa lui Bari, în care românul Paul Codrea este titular, jucând mijlocaş la închidere.

Apoi, citeşte doar prenumele jucătorilor lui Milan, iar întregul stadion contribuie la spectacol strigând în cor numele jucătorilor, cu accent pe vedeta Ibrahimovic şi pe copilul rebel al fotbalului italian – Cassano – rezervă în acest meci.

22 de bărbaţi îmbrăcaţi în echipamentele celor două echipe intră pe teren, dar în loc să joace fotbal încep să danseze, să interpreteze diverse scenete şi să se joace, spre uimirea şi amuzamentul spectatorilor. Surpriza avea cu atât mai mult să destindă atmosfera, în aşteptarea unui spectacol cu goluri, cum te-ai fi putut aştepta ţinând cont de valoarea şi preţurile plătite pe atacanţii de la Milan – Ibrahimovic, Pato şi Robinho.

Meciul începe însă încâlcit. Milan atacă mai mult, dar fără a-şi crea ocazii mari de gol. Robinho pierde mingi aiurea, Ibrahimovic la fel, Pato e şters, iar de la mijloc lipsesc un Seedorf sau un Pirlo care să fie mai inspiraţi în construirea fazei ofensive, misiune pe care nu o pot îndeplini mijlocaşii Van Bommel şi Gattusso, trimişi de antrenorul Massimiliano Allegri pe teren.

În aceste condiţii, copiii care şi-au însoţit părinţii la stadion încep să se plictisească, iar unii chiar reuşesc să adoarmă, mai ales după liniştea care s-a aşternut când cei de la Bari au deschis scorul, ca urmare a unei lovituri libere la care apărarea condusă de Nesta nu a avut răspuns.

În liniştea lăsată pe stadion, trei spectatori din spatele nostru, de 40-50 de ani, purtând însemne alb-roşii, culorile lui Bari, au o explozie de bucurie necenzurată în momentul golului, deşi erau înconjuraţi de mii de fani ai lui Milan. Aceştia se uitau însă la ei mai degrabă amuzaţi decât furioşi, astfel că unul dintre ei a început să şi desfăşoare un steag pe două beţe, pe care îl flutura către grosul galeriei lui Bari din înaltul tribunei, strigând puternic “Bari siamo noi!”

Mai era un sfert de oră până la pauza dintre reprize, iar jocul Milanului continua să fie unul chinuit. Nimic nu era însă jucat.

La pauză, suporterii Milan-ului stau cu ochii pe Cassano, jucătorul de pe banca de rezerve de la care au cele mai mari aşteptări în ceea ce priveşte faza ofensivă.

Milan începe repriza secundă mai hotărât, înscrie de două ori, dar golurile sunt anulate pe motiv de ofsaid, respectiv henţ la preluarea lui Ibrahimovic. Suedezul n-a avut determinarea altor colegi de-ai săi, precum Gattuso, decât când l-a lovit pe unul dintre fundaşii lui Bari (pe care îl lovise şi Chivu în urmă cu câteva săptămâni, motiv pentru care a fost suspendat patru etape), fiind eliminat de către arbitru.

Cu Seedorf şi Cassano în teren, intraţi pe final de meci, Milan a jucat mai bine deşi avea un om mai puţin şi a reuşit să egaleze prin Cassano, jucător crescut la Bari, când mai erau circa zece minute din joc.

Suporterii s-au mulţumit într-un final cu un punct, care a păstrat Milan-ul la o distanţă de cinci puncte de Internazionale. Ieşirea de pe stadion se face foarte rapid, datorită numeroaselor porţi largi de sub tribune.

După ieşirea din parcare, rişti însă să rămâi blocat o oră pe străduţele înguste de lângă stadion. Pe drum începi să faci bilanţul şi îţi dai seama că zgârcenia fotbalului poate fi uneori compensată de spectacolul pe care marile echipe îl pot crea pe stadioane.

Sursa: ZF

Dar mai mult decât trofeele, Berlusconi a adus Milanul la statul de super-putere a fotbalului european şi mondial. Cu toate acestea Berlusconi nu uită vremurile când gloria abia apăruse pe San Siro. Astfel, întrebat de presa italiană care este cea mai frumoasă amintire din această perioadă glorioasă, Silvio Berlusconi nu a ezitat să răspundă: finala din 1989, de la Barcelona, contra Stelei.

“Fără îndoială, cea mai puternică şi frumoasă emoţie rămâne finala Cupei Campionilor din 1989. A fost prima noastră victorie în Cupa Campionilor, a fost “exodul” biblic al aproape 80 de mii de oameni de pe San Siro pe Camp Nou.La finalul meciului,câştigat de noi cu 4-0 contra Stelei, pe stadion s-au aprins mii şi mii de lumini care au transformat Camp Nou într-un teatru extraordinar pentru o victorie extraordinară. Acea victorie a rămas mereu în inimile tututor suporterilor rossoneri“, a declarat Berlusconi pentru Sky Sports.

Isonul premierului Italiei l-a ţinut şi Adriano Galliani. Într-un interviu acordat aceluiaşi post de televiziune, administratorul delegat al Milanului a subliniat importanţa victoriei din 1989 contra Stelei:

“Cea mai frumoasă amintire, este cu siguranţă, fără îndoială, finala de la Barcelona din 1989. A fost prima, a fost prima dintr-o serie extraordinară. E amintirea cea mai vie, cea mai prezentă dintre toate. Barcelona, 1989“,. a declarat Galliani.

Sursa: Prosport